Vamaiotism tardiv

DSC06839Declar deschis ca nu sunt un vamaiot. Va rog, nu ma trimiteti pentru asta in locuri pline de alegorii pe roti, pe plaje pe care muzica zuzuie repetitiv pana la exasperare sau in cine stie ce statiune cu nume de planeta pierduta definitiv in spatiu. Nu merit asa o tortura doar pentru ca nu sunt un vamaiot in acceptiunea clasica a cuvantului.

Este adevarat, nu mi-am petrecut verile studentiei la cort pe plaja, nu am bifat toate Stuff Stock-urile, nu cant la chitara, albumul care mi-a deschis urechile catre rock a fost abia Blood Sugar Sex Magic, iar folk-ul mi-a intrat in vene injectat tarziu de geniala Ada.

Sunt ceea ce s-ar putea numi un vamaiot intarziat, a carui prima gura de aer marin nu a avut mireasma Vamii de altadata, dar care odata ajuns aici, chiar si dupa ce atmosfera s-a poluat vizual si auditiv, dupa spusele veteranilor observatori, nu mai poate respira altceva. Poate ca sunt dintr-o specie introdusa accidental, dar nu din categoria celor care tulbura ecosistemul. M-am integrat in mediul pe care l-am gasit aici, asa cum este el acum si oricare altul din coada asta de peste a tarii imi este ostil.

Imi plac serile colorate de chipuri libere, inundate de decibelii turbati ai boxelor sau de cei domoli ai chitarilor artistilor strazii. Imi plac si noptile albe in jurul unui foc pe plaja si zorii adusi de Ravel. Dar in egala masura imi plac amiezele linistite, ca niste silent afterparty-uri, cand spatiul isi pierde reperele, iar timpul uita ca poarta ceas la incheietura mainii.

Marea si jazz-ul in surdina, cartea de acasa sau imprumutata de La Biblioteca, carnetelul si pixul pentru asternut gandurile nascute din cuvintele citite sau lasate in urma de siluetele ce trec prin fata mea, dulcele farniente la umbra racoroasa a unei sticle transpirate de bere, conversatia soptita sau chiar nevorbita intre prieteni buni.

Nu-mi plac multe alte lucruri, dar aleg sa nu le permit sa ma scoata din atmosfera. Si am credinta ca ignorandu-le asiduu, ele vor ajunge sa dispara fizic. Nu vad alta metoda mai buna de conservare.

Nu sunt unul dintre nostalgici, nici n-as putea fi, de vreme ce nu am cunoscut obiectul nostalgiei. Am de asemenea pretentia ca nu sunt nici conservator. Nu poti cenzura dupa bunul plac Mersul Lucrurilor, sa nu-i dai bun de tipar doar pentru ca nu iti plac tie destinatiile.

Vama Veche a zilelor noatre este limanul la care ies dupa luni de deriva prin marea de beton a orasului si rezervorul meu de stare de bine. Ma bucur de fiecare data de ea de la prima privire, pana cand spun la revedere spiritului sau si sper mereu la plecare ca stocul de nonconformism nu se va epuiza pana revin.

Mihai Codrescu, TravelBadgers

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>