28 de ani, primul meu rasarit, Vama Veche

rasarit Vama VecheAm ajuns in Vama Veche pe la ora 23 . Tirziu. Intuneric. Am venit cu o masina care m-a lasat pe o ulita, in dreptul unei terase luminate timid. Cativa caini se uitau la mine ciudat. Era pentru prima oara cand veneam in Vama si nu stiam ce o sa gasesc. Ma asteptam … nu stiu la ce ma asteptam. La un televizor si la un dus fierbinte in camera, poate.

Am pasit timid, cu rucsacul plin de aparate foto, indreptindu-ma spre o masa unde era un tip destul de solid care manca mici… la ora 23. Un dur….

Am cerut o camera bilbaindu-ma usor. S-a uitat la mine lung si m-a trimis cu un baiat sa vad camerele…
« Vreau sa fie cald in camera », am zis, iar el s-a uitat mirat la mine…. « Nu sint gaze in Vama Veche », imi spune sec.
Eram cu inima indoita. Voiam cald si dus si tv… Urmau 3 zile de munca in Vama : eu, aparatul de fotografiat, rasaritul si pescarii. Pina la urma, am ramas acolo. Nu am mai gasit puterea sa spun NU si am facut bine…

Am zis ok, am batut palma pe o suma de bani , am lasat rucsacul in camera si am coborit sa beau o bere. Imi era sete… si in plus eram la Marea Neagra dupa 10 ani de cind nu ii mai simtisem mirosul.
« Sorin Radulescu ma cheama. Aici esti la Bibi. Mai in fata este Expiratu’ si langa el Corsaru’. », imi spune tipul cu micii de la ora 23.

Mi-am zis « unde am ajuns ?!? ». Incepea sa imi sune a poveste , o poveste nonconformista, o poveste cu pirati vechi si noi, o poveste atat de veche dar totusi atit de moderna, o poveste despre oameni si cuvinte, fapte si legende, o poveste care a inceput sa ma provoace.

« Sunt Iulian, am venit in Vama sa fac un reportaj…», am zis timid. « Sunt fotograf si vin pentru prima oara aici ».
Revista care m-a trimis pentru acest reportaj, – culmea! – era foarte cunoscuta de catre seful … I-a placut de mine. Altfel nu imi spunea nimic – am aflat eu mai tarziu, fapt care mi-a dat foarte mare incredere in mine. A fost o seara placuta, cu povesti, cu mici, bere si bere.

Dimineata la ora 5 trezirea. Dormisem 3 ore si aveam capul destul de greu. Am prins un rasarit superb la ora 6 si 5 min, cu cafea la ibric, vant rece si trepiedul bine infipt in nisip.

Cativa caini se bucurau si ei de rasarit, iar pe plaja cateva perechi iesite din corturile presarate pe tarm, iesisera sa vada minunea. Pescarii erau pe mare, cu gandurile la pestele care ii astepta prins in plase. Era primul meu rasarit. 28 de ani, primul meu rasarit, Vama Veche. Am declansat de 100 de ori, cred, apoi am plecat in camera sa dorm. Nu am putut.

Sorin Radulescu are 43 de ani si este din Ploiesti. De ce a ales sa vina in Vama?!? Il vad cum duce capul pe spate, isi fixeaza privirea intr-un punct de pe tavan si incepe sa imi povesteasca …

« Veneam des in Vama Veche cu citiva prieteni. Aveam o casuta care era undeva in mijlocul unui lan de floarea soarelui si in fiecare dimineata cind ieseam afara, vedeam 2 mari: una galbena si una albastra. Era feeric… Peste un timp am zis sa facem un magazinas – asta ca pretext pentru a putea sta mai mult acolo. Vara vindeam la magazin, apoi am pus o umbrela in fata si faceam mancare, mai mult pentru noi, pana cand au inceput sa vina turistii si sa ceara. Ne uitam unul la altul, ii puneam la masa si inventam… inventam mincare si pentru ei. Incet, incet, ne-am ridicat. Aveam 2 ospatarite, una era studenta la jurnalism, cealalta la ASE. Imi amintesc si acum, fiind cererea prea mare si nemaifacand fata, fetele le aduceau clientilor o foaie de hartie si un pix pe care sa treaca ce vor sa manance… Asa cum spuneam, in timp ne-am extins si am ajuns sa am un bar, berarie, restaurant, magazin, mini hotel si un dispecerat de cazare. »

« Aici a fost pentru prima data BB Jazz and Blues Festival. Din 2000 pana in 2004. Si tot aici l-am avut oaspete pe Jeremy Irons. »
Deodata isi indreapta privirea spre mine. « Aici la Vama Veche este un aer misterios, ori te imbeti, ori te indragostesti, ori incepi sa vorbesti singur. Ceva se intimpla… Pur si simplu aici se intimpla lucruri ciudate: poti sa vezi 2 jeepuri ultimul tip, printre care trece o turma de oi, sau niste pescari admirind un Harley Davidson. Cravata si sacoul sint interzise, iar daca apar, se elimina singure prin azvirlire. Aici vin oameni care vor sa scape de inox, de gresie si de birou. Aici vin pentru a se elibera de toate. Aici este libertate.»

« Vin multi turisti straini la Bibi , predomina germanii, dar vin si francezi, polonezi, englezi, scotieni, cehi. Sunt oameni liberi, non violenti, oameni fara un tipar anume. »

Imi spunea de Expiratu’ si de Corsaru’ : « Ei nu sunt singurii care vor sa promoveze Vama Veche. Nu au niciun ajutor din partea Primariei, dar se descurca si pare ca nu le pasa asa tare. Nu au coloratura politica si nici nu vor sa auda de asa ceva. »
Se defineste ca fiind un manager boem si zice ca vrea sa faca metrou pina in Vama ( ride ). Am ramas fara cuvinte. Chiar imi place omul asta, locul asta…

Am plecat sa imi descarc fotografiile de pe card. Primesc un telefon si la celalat capat ( nu pot sa zic “ al firului “ acum cu mobilele astea ), o voce se recomanda: « Daniel Boboc ! » Eu nu stiam ce sa ii raspund. Nu imi suna cunoscuta, vocea. « Expiratu’ mah sint. Unde esti, ca vreau sa te fac o plimbare ? Nu o sa regreti ! »

Cobor si in mijlocul drumului era o Dacia papuc pe care scria “Expiratu’ “. Zambesc si imi zic in sinea mea : « asta este omul meu ! » Imi iau aparatul de fotografiat si urc in masina. Ma duce la el la circiuma, ma pune la masa, imi pune un pahar de bere rece in fata si incepe… Avea si el ceva pe suflet.

« Sunt Boboc Tiberiu Daniel, dar poti sa treci si Liviu, sunt din Constanta. La 14 ani vindeam tigari in liceu – asta era prin ’81. Acum cind aud melodia aia – am venit la Vama Veche ca sa imi gasesc pereche – imi dau seama cit de mult mi se potriveste. »

Ma uit la el atent. Este un tip blondut, cu ochelari, zici ca are fata de tocilar si nu arata deloc de virsta lui. Un tip haios si totodata atit de serios. Nu ii intri usor pe sub piele. E un baiat foarte practic. Din banii ramasi de la nunta a venit si a inchiriat o bucata de pamint in Vama Veche. A ridicat 3 baruri si un loc de cazare. Este fericit, se simte in mediul lui, cred ca in nici o alta parte nu s-ar simti asa. A plantat mierea ursului pe plaja si tot pentru asta a luat amenda pentru ridicarea de « constructie ilegala ». Este foarte mandru de asta ca de altfel si de hamace, piscina care defapt este o putina mare, corturile celtice, Oltcitul decapotabil fara usi si, in curind, imi spune soptit, o sa fie o terasa suspendata.

Si el se lauda cu turistii straini care ii calca pragul vara de vara. Sunt de peste tot : Germania, Franta, Cehia, Italia, Anglia. Ii descrie ca fiind niste oameni normali. Si le da un sfat celor care vor sa vina la mare : “Incercati sa redescoperiti Vama Veche !“
Am stat mult la taclale. Mi se facuse frig si am hotarit sa merg sa mananc ceva. Am plecat spre pescari. Stiam unde au barcile, iar unde este navod este si peste.

Nici nu am apucat bine sa ii salut si sa ii intreb de captura, ca am si fost pus la masa. Aveam de ales…peste prajit, marinat, crud, sau renumita ciorba de care nu te saturi nici daca ai minca strachina cioblita intr-un colt si lingura strimba de aluminiu.

Am mincat ciorba toata, condimentata cu un sos facut din seminte de ardei iute, ulei si rosii. O jumate de lingura, nu mai mult, apoi simti ca te ridici de pe scaun si plutesti. Iar daca mai bei si un paharel de tuica de pruna veche de citiva ani, atunci poti sa spui ca nu iti mai trebuie nimic si-ai vrea sa alergi cu sirenele pe cararile imprejmuite de alge.

Se facuse seara , briza era putin rece. Am ajuns la minihotelul unde eram cazat si am adormit. Un somn lin… Pacat ca dimineata, la ora 5,30, un magar – vecin cu mine, cazat in curtea din spatele camerei mele, ragea atat de tare, incat am sarit ca ars. Ma simteam bine. La cateva minute incepe sa sune si telefonul anuntand o noua zi de munca, incepand cu rasarit, pescari, cafea si povesti.

Iulian Gheorghe, fotograf

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>